Pizza Ristorante Edizione Speciale de la Dr. Oetker: O surpriză plăcută de la congelator

Nu credeam că o să spun vreodată asta, dar se pare că un produs congelat l-a cam învins pe combatantul său proaspăt. Eu sunt un mare fan pizza, deși fiind la dietă mănânc foarte rar, cel mult o dată pe lună. Când o fac, am foarte puține opțiuni, în sensul că Lugojul nu este cel mai bun oraș pe care să îl vizitezi dacă vrei să mănânci pizza. Norocul meu că există blogul ăsta, pentru că dacă nu exista nu cumpăram ce am cumpărat, iar dacă nu cumpăram această pizza congelată nu o descopeream. Ieri am fost cu tata la cumpărături, ceea ce este cel puțin un fapt eroic, pentru că tata e imposibil de scos la așa ceva, dar când merge, e grav pentru că nu mai pleacă. Și cum tot mă învârteam eu pe după rafturile de la Carrefour, văd că o tanti cumpără o pizza congelată. Îmi zic că nu am mai gustat pizza de multă vreme, pâine nici atât, nu se întâmplă nimic dacă o cumpăr și mai schimb și gustul pentru o zi. Zis și făcut, o iau și dau cu ea în coș.

Azi de dimineață m-am trezit cu o poftă grozavă de pizza. Vroiam o pizza bună, la care să simt 3 lucruri esențiale: un blat pufos, crocant pe margini, ca să simt la ultima îmbucătură că se rupe în gură, o cantitate bună de sos de roșii, brânză și ingrediente, pe care să le simt și să nu trebuiască să le caut pe felie și nu în ultimul rând o îmbinare a celor două, blat și ingrediente, pentru un gust perfect. Din momentul în care am deschis această pizza am avut un sentiment bun, știam că e ceva de capul ei, pentru că am văzut că sunt foarte multe bucăți de șuncă, ciuperci și salam pe ea, deci numele de pizza cu șuncă, ciuperci și salam este unul meritat. Am citit instrucțiunile de pe spate, care spuneau să încălzesc bine cuptorul, după care să bag pizza 11-13 minute și să fiu atent să nu o ard. Am făcut întocmai și am scos-o 11 minute mai târziu, după care am lăsat-o să se răcească puțin. La final, am înfulecat.

Ce gust are? Pentru că prima îmbucătură e cea mai importantă, o să vă vorbesc întâi de ea: nu mă așteptam să simt până și gustul de busuioc, atât de puțin prezent pe orice pizza din țara asta, congelată sau nu, dar era acolo și se îmbina perfect cu sosul de roșii care culmea, nu avea gust a sos de conservă, ca să nu mai spun de brânză, care se ÎNTINDEA de parcă acum am scos plăcinta din cuptorul special pentru pizza din cea mai bună pizzerie din Napoli. Nu glumesc, a fost foarte gustoasă. Da, dacă aș vrea să îi găsesc bile negre aș putea, una fiind prezența a doar 5 bucăți de salam pe toată pizza, dar e o pizza de 350 de grame și e arhisuficient. Salamul a fost de foarte bună calitate, foarte piperat și gustos, șuncă, ciuperci, brânză și sos din plin, iar blatul a rămas pufos, doar pe margini fiind ușor crocant, exact cum îmi place.

Am plătit 10 lei pentru această pizza, care are 350 de grame și în jur de 800 de calorii, deci cam cât ar trebui să aibă un prânz bun. Deși pentru unii ar putea fi o pizza mică, pentru mine a fost suficientă, ba mai mult, mai am vreo 2 feliuțe, pentru că am tăiat-o în 8 pentru efect maxim, pentru mai încolo. A, încă ceva: la orice pizzerie din oraș m-aș duce, cea mai ieftină pizza aș găsi-o pe cea simplă, Margherita, care m-ar costa cel puțin 15 lei. Deci aș da cu 5 lei mai mult pe blat, sos de roșii de la Metro și cașcaval ras în batjocură, plus cel mai sigur un blat fie crud și unsuros, fie crocant până la ars. Așa, am mâncat o pizza care chiar m-a încântat și mi-a potolit foarte bine foamea. Nu mă așteptam la un așa rezultat, dar iată că cei de la Dr. Oetker au dat lovitura de data aceasta, pentru că Pizza Ristorante Edizione Speciale este, fără doar și poate, cel mai bun produs congelat pe care l-am gustat până acum și probabil că va rămâne numărul 1 pentru mult timp de acum încolo. Merită încercat măcar o dată, o să vă placă, garantez.

Aspect: 8/10
Gust: 8/10
Valoare: 10/10
Total: 26 (excelent)

Supermarket: Carrefour
Producător: Dr. Otker
Preț: 9,99 RON
Calorii: 825kcal/350grame (o pizza)
Dificultatea la preparare: Ușoară
Conținut: făină din grâu, apă, 14% brânză Mozzarella, 9% ciuperci, 6% jambon fiert (carne de porc, apă, amidon modificat, sare, dextroză, proteine din soia, stabilizatori E451, E452 și E331, gelifiant caragenan, zahăr, arome, antioxidant ascorbat L de sodiu), ulei vegetal, concentrat de roșii, 3% salam (carne de porc, apă, sare, muștar, condimente, dextroză, zahăr, arome, antioxidant ascorbat L de sodiu), sare, drojdie de panificație, zahăr, condimente, amidon modificat, arome.

Dacă vrei să îmi propui un produs pe care să îl testez, APASĂ AICI

O să cumperi produsul? Da, nu, poate, comentează mai jos.

El Tequito Tortilla Wraps umplute cu pui – Săptămâna Mexicană la Lidl

Până acum, cei de la Lidl nu m-au surprins cu produsele lor din deja celebrele săptămâni tematice pe care le țin ca un regal de cultură gastronomică din toată lumea. Singurul produs foarte apreciat de mine și de ai mei a fost din săptămâna franceză, vorbesc despre acei biscuiți cu unt pe care i-am folosit dimineața cu lapte sau ceai, au fost demențiali. Săptămâna asta a fost din nou una mexicană, de fapt săptămâna trecută, pentru că văd că de azi a început din nou săptămâna italiană, despre care o să spun doar atât: e extrem de greșit să bagi ce ai băga într-un risotto într-o pungă și să vinzi așa ceva drept risotto. La fel e și cu produsul de astăzi: un burrito se poate servi doar proaspăt, imediat ce l-ai preparat și băgat la congelator, după ce îl reîncălzești devine orice altceva decât un burrito. Cei de la Lidl știu asta, însă pentru unii curiozitatea, pofta sau mai știu eu ce sunt motive destule pentru a da 10 lei pe două tortilla umplute cu… ceva.

Da, la interior găsiți două tortilla semi-preparate umplute cu boabe de fasole neagră, mari și ușor necoapte, cuprinse toate într-o pastă de ce se vrea a fi ardei, porumb, chilli, piept de pui, ceapă, dar care nu prea se disting pentru că, și acum mă repet pentru efect, sunt transformate într-o pastă fără aspect sau miros. În microunde le-am pus la 7 minute, 800 Watts, asta doar ca să fiu sigur că nu mănânc aluat necopt, pentru că nu aveam nevoie de o indigestie. Când le-am scos trebuie să recunosc că miroseau foarte bine, dar de la miros până la gust e cale lungă.

Înainte să vă spun ce gust au, trebuie să înțelegeți că a trebuit să le las în jur de 15 minute să se răcească, pentru că nu aveam cum să mușc din ele. Pasta din interior s-a încălzit în așa hal încât doar dacă le atingeam îmi lua foc mâna. Nu am înțeles de ce, dar așa a fost, așa scriu. Am așteptat cuminte să se răcească, după care am luat o gură, dându-mi seama că puteam mai bine să donez banii ăia decât să îmi bat joc de ei.

Ce gust au? În afară de gustul de cald care nu se mai termină, singurul ingredient care s-a făcut remarcat a fost chilli. De multă vreme nu am mai lăcrimat în timpul mesei, ei bine, ăștia de la Lidl au reușit să mă facă să plâng. Mai puțin remarcat a fost puiul, care nu s-a prezentat bine deloc. Într-o tortilla am găsit două bucăți de pui, într-alta trei, deci nu îi credeți pe cuvânt când spun că sunt umplute cu pui că vă mint cu nerușinare. Revenim la iuțeală, care a fost de nedescris. Este unul dintre acele produse pe care trebuie să le mănânci într-o zonă bine ventilată, pentru că altfel riști să faci infarct de la prea mult iute. Mi-au dat lacrimile, dar de foame am terminat prima tortilla, asta până am ajuns aproape de capăt, care era, ați ghicit, crud și imposibil de mușcat. Am lăsat-o deoparte și m-am apucat, asemenea unui patolog, de disecat. Aluatul era încă în stadiul de crud, pasta era pastă, puiul era de negăsit. Am sunat la 112, ziceau că e dat în urmărire generală prin Interpol, dar să nu îmi pun prea mari speranțe, îl caută de ani buni în produsele astea și nimic. Ca o concluzie, dacă aveți 10 lei și poftă pentru burrito, căutați o rețetă pe net și preparați-vă acasă, este singurul sfat prietenesc pe care simt că trebuie să vi-l dau.

Îl țineți minte pe Ponta de la articolul cu micii la caserolă? Ei bine, tot pe umerii lui a picat povara să curețe rămășițele. A făcut-o cu aceeași mândrie, neînfricatul. Nu l-am mai pozat de data aceasta, dar el rămâne vedeta blogului, pentru că în final el este cel care trebuie să mă scape de ce rămâne în urma dezastrelor pe care o să le mai testez aici.

Aspect: 4/10
Gust: 2/10
Valoare: 3/10
Total: 9/30 (rușinos)

Supermarket: Lidl
Producător: El Tequito
Preț: 9,99RON
Calorii: 402kcal/300grame
Dificultatea la preparare: Ușoară
Conținut: lipie din făină de grâu 37% (făină de grâu, apă, sare, zahăr, amidon de porumb modificat, emulgatori, monoglutamat, acizi grași, mono și diacetil tartic din mono si difilecride, acidifiant, acid citric, acid malic, agent de afanare, carbonat), umplutură de pui file condimentat și preparat 22% (piept de pui, sare, condimente (sare, piper și oleorășini, chilli) regulator de aciditate, amidon de orez) ceapă 8,7%, sos 8,7% (pastă de tomate, chilli, ardei, chimen, dextroză, smântână, usturoi, ceapă, condimente, extract de condimente), ardei 8,1%, fasole 8,1%, porumb 6,2%, ardei iute 1,2%.

Dacă vrei să îmi propui un produs pe care să îl testez, APASĂ AICI

O să cumperi produsul? Da, nu, poate, comentează mai jos.

INCREDIBIL, ȘOCANT, IREFUTABIL: MICI cu legume și orez la conservă de la Lidl (Coquette)

Când am văzut acest produs pe raftul de la Lidl un singur gând mi-a trecut prin minte: „Cineva a pierdut un pariu”. Micul, în deplinătatea lui, este cel mai frumos fel de mâncare românesc. Este simplu, gustos, ușor de gătit și foarte accesibil. Merge și prăjit în tigaie, dar nu are gustul celui de pe grătar. Un singur lucru nu poți face cu acest minunat baton de carne: nu ai cum să îl bagi într-o conservă… decât dacă pierzi un pariu sau ceva de genul. Ei bine, eu am găsit așa ceva la Lidl, iar când l-am văzut am știut că micii la conservă vor ridica acest blog la rang de folos al comunității. Pentru că nimeni pe acest internet nu a scris ceva despre acest produs cel puțin… odios. Cum să bagi mici în conservă, cum să faci așa ceva? E ca și când ai băga o costiță de vită, de-abia scoasă din cuptor într-o cutie pe care să o pui pe un raft ca să o mănânce cineva peste o lună… wait, deja se face asta. Oricum, este probabil cel mai grețos produs pe care l-am testat.

Când am desfăcut conserva am știut că ceva este grozav de greșit acolo. În primul rând, după cum puteți vedea și în fotografia din stânga, preparatul era un paralelipiped înghețat, care putea fi folosit la fel de bine pe post de piatră pe care să o arunci la un nene care te atacă pe stradă. Era tare, iar un miros de conservă bătrână mi-a lovit nările instant. De fapt, dacă vă uitați cu atenție, am făcut poza pe coșul de gunoi, pentru că mirosea mai decent decât micii ăștia cu legume. După ce am ținut cutia la microunde vreo 4 minute, cum scria pe ambalaj, am scos-o afară și am deschis-o, am ieșit apoi eu afară, ca să nu murdăresc prin bucătărie în caz de vomă și am căutat un mic. L-am găsit, după care am luat o gură zdravănă, ca să știu exact cu ce am de-a face.

Ce gust au? Ei bine, este cel mai scârbos lucru pe care l-am pus în gură. Am mâncat șobolan prăjit la Constanța cândva, am gustat casu marzu la Roma, totuși, nu am fost atât de îngrețoșat în viața mea. Bine, cred că mai mult am fost învins psihic, pentru că nu puteam pur și simplu să trec de pragul acela psihologic impus de gândul că mănânc mici dintr-o conservă. Nici măcar nu au fost mici, ci din nou niște paralelipipede de carne fără sare, piper sau alte condimente. Au fost doar bucăți de carne, rămășițe cel mai probabil, care au fost date la malaxor și apoi băgate într-un cub de orez cu legume, care s-a transformat într-o pastă fără gust și băgate toate astea într-o cutie de aluminiu, conservate cine știe de câtă vreme. A fost o experiență pe care nu am să o mai repet nici dacă o să rămân singurul om de pe planetă și singura mâncare disponibilă e mici cu orez la conservă. Poate după ce stau 10-15 zile fără mâncare, în agonie, o să mă gândesc și la varianta asta, dar altfel nu mă mai ating de așa ceva.

Dar ca să vă dovedesc că ce fac aici nu se numește chiar risipă, am invitat la masă un prieten foarte bun. Ponta, că așa îl cunoaște tot satul, a reușit imposibilul: a lăsat cutia goală, a lins-o până la ultima picătură de mic, după care a tras un pui de somn sub mașină, la răcoarea dimineții. Știam că el era singurul din familie care va putea să mănânce tot fără să vomite, lucru pe care l-a și făcut cu mândrie.

Aspect: 1/10
Gust: 1/10
Valoare: 1/10
Total: 3/30 (groaznic)

Supermarket: Lidl
Producător: Coquette
Preț: 7,99RON
Calorii: Nu scria
Dificultatea la preparare: Ușoară

Mulțumită lui Maya, de astăzi avem și rubrica de ingrediente ale produsului recenzat. Se cheamă conținut și, cum bine zice și Maya, poate fi foarte util pentru oricine se gândește la ce bagă în gură.

Conținut: 33% mici (carne de porc parțial mărunțită, condimente (cu muștar), sare de masă, lactoză, sirop de glucoză), 25% legume în proporții variabile (ardei, ceapă, porumb, fasole verde, mazăre, morcovi), 21% orez, pulpă de tomate, ulei vegetal, condimente (cu muștar, țelină), agent de îngroșare: gumă guar; făină de grâu, proteină animală, sare de masă, lapte praf degresat.

Dacă vrei să îmi propui un produs pe care să îl testez, APASĂ AICI

O să cumperi produsul? Da, nu, poate, comentează mai jos.

Crochete vegetale sos de roșii de la Inedit – Chiftele de soia Dr. Otker

Sunt unele momente când ți-e foame și gata, nu contează ce nație ești, nu contează ce nație de mâncare preferi, pur și simplu trebuie să mănânci ceva și basta. Așa și eu azi, când, pe la un unsprezece dimineața am deschis ușa Frigiderului doar ca să văd că e, ei bine, nu pentru că sunt sărac, ci doar pentru că nu s-a interesat nimeni să îl umple, gol. Gol, la fel ca poarta echipei de fotbal care joacă împotriva României la orice meci de fotbal. Un singur lucru mai era pe raftul de jos, o cutie care știam că mă va salva de la moartea prin înfometare. Inspirat de decorul verde al acesteia, ce contribuia evident la imaginea de produs bio al conținutului, am ridicat-o și am citit „Crochete vegetale în sos tomat”, după care am băgat-o în buzunar și am plecat spre microunde.

Evident, nu am citit instrucțiunile, că sunt bărbat și e în regulamentul nostru să nu o facem, fie că este vorba despre mâncare, mobilă sau ustensile. Am golit conținutul, o pastă roșiatică și câteva chifteluțe aparent moi, cred că vreo șapte la număr, într-o farfurie, după care le-am dat la cuptorul cu microunde 1 minut. S-au încălzit și nu prea, dar am zis bine, merge cum sunt, că oricum nu scrie că e musai să le încălzești. Am luat poziția de hrănire și am luat-o la goană, cu gândul că, oricum ar fi la gust, mănânc ceva sănătos, bio, din soia, etc., iar cele 150 de grame ar trebui să mă țină în viață până aveam să merg să fac plinul Sfântului Frigider. Să nu uit, când ceva nu arată foarte apetisant, înfulec și gata, nu fac mofturi, iar în cazul crochetelor vegetale aspectul lasă de dorit din păcate, sosul fiind decolorat și mingiuțele de soia mici și ușor uscate la interior, în ciuda faptului că stau în sos până le mănânci, deci câteva săptămâni.

Ce gust au? Ei bine, sare am gustat, iute la fel, singura problemă a fost cu sosul de tomate, care avea gustul acela universal de conservă. Dacă ați încercat cel puțin două conserve în viața voastră știți că sosul din ele, indiferent de produsul conservat, fie că vorbim de chiftele, pește, sarmale, fasole cu ce vreți voi, sosul are mereu același gust. Mă așteptam la ceva mai mult, mai ales că, fiind un produs al unei mărci care se vrea a fi cea mai bună pe produsele de soia din țară, patronată de cei de la Dr. Otker, dar tot de același gust am dat. Chifteluțele sau crochetele, cum vreți să le numiți, au fost chiar bune, iar dacă sunteți mare fani de produse de soia, o să le apreciați cu siguranță. Nu se compară cu produsul proaspăt, făcut de tine din granule cumpărate de la magazin, dar au fost bune. M-a deranjat și faptul că au avut un fel de crustă, probabil chimicale delicioase, MSG, E-uri gârlă, lucruri care, în special într-un produs bio, trebuie scoase din schemă sau cel puțin limitate la absurd, ca să zic așa. Ca o concluzie vă asigur că, pentru o masă rapidă și relativ sănătoasă, crochetele vegetale de la Inedit își fac treaba decent.

Aspect: 2/10
Gust: 5/10
Valoare: 4/10
Total: 11 (sub așteptări)

Supermarket: Profi
Producător: Dr. Otker, Inedit
Preț: 5,5RON
Calorii: 131,3kcal/150g
Dificultatea la preparare: Ușoară

Dacă vrei să îmi propui un produs pe care să îl testez, APASĂ AICI

O să cumperi produsul? Da, nu, poate, comentează mai jos.

Inele de ceapă de la Lidl – McEneddy Onion Rings

După un semi-eșec al primei săptămâni americane de la Lidl, lanțul de magazine a decis să acorde brandului McEneddy o a doua șansă, reintroducând produsele ,,Made in America” 100% nemțești. Și pentru că eram în trecere pe la magazin ieri seară, am decis să încerc o nebunie „americănească” despre care am auzit doar cuvinte de laudă, deși din prima îți poți da seama că un asemenea produs nu se poate ridica la standardele unuia proaspăt preparat. Vorbesc despre inelele de ceapă congelate, brănduite de cei de la McEneddy, o companie care produce mâncăruri doar pentru Lidl, evident în Germania. Inelele de ceapă fiind, cel puțin în mintea nemților, o mâncare specifică americanilor, au inclus-o în oferta dedicată produselor cu tentă de USA. Bine au făcut, nu e nimic rău în asta, dar oare se ridică valoarea produselor din interiorul pungii la prețul cerut?

Să fiu sincer, nu aveam mari așteptări, mai ales că pentru 450 de grame de inele de ceapă am plătit 5 lei, adică un euro și un pic. La o primă vedere, inelele de ceapă arată bine, deși evident sunt produse semi-preparate, de la care nu te poți aștepta la minuni. Sunt ferme la atingere, au o culoare bună și sunt de o mărime decentă. Nu vă așteptați să găsiți inelele acelea uriașe din filmele americane, dar sunt toate cam de aceeași mărime, decentă. După ce am citit cu atenție metodele posibile de preparare înșirate pe spatele pungii, am ales să le prăjesc în tigaie, partea subțire a unei tigăi Doubletta, despre care o să scriu probabil într-un review de produs, pentru că merită din plin, fiind o tigaie excelentă. Le-am prăjit 2 minute pe o parte, în ulei de floarea soarelui bine încins, după care le-am scos pe o farfurie pe care am așezat o bucată de șervețel de bucătărie.

Ce gust au? Deși le-am prăjit direct înghețate, conform instrucțiunilor de pe pungă, uleiul le-a pătruns și nu le-a transformat în inele unsuroase de ceapă. Având o textură ușor moale totuși, dar ușor, nu exagerat să nu le poți mânca, poate chiar uscate pentru gusturile unora, aceste inele de ceapă nu cred că ar face nici un american mândru. Gustul predominant a fost de ulei combinat cu aluat, un aluat plin de chimicale care, în final, are gust de nimic. Nu este crocant cum ar trebui, este moale și se face nisip în gură, ca să mă exprim cât mai exact, se pierde în gură și are puțină spre zero asezonare. Am pus sare de la mine ca să le dau gust. În primele 2 minute de la preparare sunt ok, crocante și nu prea, deși repet, nu se simte atât de mult ceapa, care ar trebui să domine și să fie dulce și moale, iar dacă le lași 3-5 minute să se răcească, se transformă în ceva foarte moale și fără gust. Da, nu aveam mari așteptări de la un produs congelat, însă mă așteptam la altceva, e totuși un produs american foarte apreciat la ei, dar probabil că e apreciat tocmai pentru că e consumat proaspăt și făcut pe loc.

Un punct forte ar fi că, dacă sunt servite rapid, sunt decente, mai ales dacă pui pe ele puțină sare sau vegeta. În plus, pentru 5 lei primești 30 de inele, adică, după calculele mele, vreo 3 cepe medii, deci dacă raportul calitate/preț nu este senzațional, raportul cantitate/preț este foarte bun. Merg extrem de bine ca garnitură la, ați ghicit, preparate specifice americane cum ar fi hamburger, hot dog, friptură de porc, costițe la grătar sau orice alt preparat care conține carne. Eu le-am mâncat cu ketchup picant, combinația dovedindu-se a fi una foarte bună, sosul reușind să le ridice gustul la un alt nivel.

Aspect:6/10
Gust:4/10
Valoare:8/10
Total:18/30 (peste așteptări)

Supermarket: Lidl
Producător: McEnnedy
Preț: 4,99RON
Calorii: 201kcal/100grame
Dificultatea la preparare: Ușoară

Dacă vrei să îmi propui un produs pe care să îl testez, APASĂ AICI

O să cumperi produsul? Da, nu, poate, comentează mai jos.