Category Archives: Conserve

INCREDIBIL, ȘOCANT, IREFUTABIL: MICI cu legume și orez la conservă de la Lidl (Coquette)

Când am văzut acest produs pe raftul de la Lidl un singur gând mi-a trecut prin minte: „Cineva a pierdut un pariu”. Micul, în deplinătatea lui, este cel mai frumos fel de mâncare românesc. Este simplu, gustos, ușor de gătit și foarte accesibil. Merge și prăjit în tigaie, dar nu are gustul celui de pe grătar. Un singur lucru nu poți face cu acest minunat baton de carne: nu ai cum să îl bagi într-o conservă… decât dacă pierzi un pariu sau ceva de genul. Ei bine, eu am găsit așa ceva la Lidl, iar când l-am văzut am știut că micii la conservă vor ridica acest blog la rang de folos al comunității. Pentru că nimeni pe acest internet nu a scris ceva despre acest produs cel puțin… odios. Cum să bagi mici în conservă, cum să faci așa ceva? E ca și când ai băga o costiță de vită, de-abia scoasă din cuptor într-o cutie pe care să o pui pe un raft ca să o mănânce cineva peste o lună… wait, deja se face asta. Oricum, este probabil cel mai grețos produs pe care l-am testat.

Când am desfăcut conserva am știut că ceva este grozav de greșit acolo. În primul rând, după cum puteți vedea și în fotografia din stânga, preparatul era un paralelipiped înghețat, care putea fi folosit la fel de bine pe post de piatră pe care să o arunci la un nene care te atacă pe stradă. Era tare, iar un miros de conservă bătrână mi-a lovit nările instant. De fapt, dacă vă uitați cu atenție, am făcut poza pe coșul de gunoi, pentru că mirosea mai decent decât micii ăștia cu legume. După ce am ținut cutia la microunde vreo 4 minute, cum scria pe ambalaj, am scos-o afară și am deschis-o, am ieșit apoi eu afară, ca să nu murdăresc prin bucătărie în caz de vomă și am căutat un mic. L-am găsit, după care am luat o gură zdravănă, ca să știu exact cu ce am de-a face.

Ce gust au? Ei bine, este cel mai scârbos lucru pe care l-am pus în gură. Am mâncat șobolan prăjit la Constanța cândva, am gustat casu marzu la Roma, totuși, nu am fost atât de îngrețoșat în viața mea. Bine, cred că mai mult am fost învins psihic, pentru că nu puteam pur și simplu să trec de pragul acela psihologic impus de gândul că mănânc mici dintr-o conservă. Nici măcar nu au fost mici, ci din nou niște paralelipipede de carne fără sare, piper sau alte condimente. Au fost doar bucăți de carne, rămășițe cel mai probabil, care au fost date la malaxor și apoi băgate într-un cub de orez cu legume, care s-a transformat într-o pastă fără gust și băgate toate astea într-o cutie de aluminiu, conservate cine știe de câtă vreme. A fost o experiență pe care nu am să o mai repet nici dacă o să rămân singurul om de pe planetă și singura mâncare disponibilă e mici cu orez la conservă. Poate după ce stau 10-15 zile fără mâncare, în agonie, o să mă gândesc și la varianta asta, dar altfel nu mă mai ating de așa ceva.

Dar ca să vă dovedesc că ce fac aici nu se numește chiar risipă, am invitat la masă un prieten foarte bun. Ponta, că așa îl cunoaște tot satul, a reușit imposibilul: a lăsat cutia goală, a lins-o până la ultima picătură de mic, după care a tras un pui de somn sub mașină, la răcoarea dimineții. Știam că el era singurul din familie care va putea să mănânce tot fără să vomite, lucru pe care l-a și făcut cu mândrie.

Aspect: 1/10
Gust: 1/10
Valoare: 1/10
Total: 3/30 (groaznic)

Supermarket: Lidl
Producător: Coquette
Preț: 7,99RON
Calorii: Nu scria
Dificultatea la preparare: Ușoară

Mulțumită lui Maya, de astăzi avem și rubrica de ingrediente ale produsului recenzat. Se cheamă conținut și, cum bine zice și Maya, poate fi foarte util pentru oricine se gândește la ce bagă în gură.

Conținut: 33% mici (carne de porc parțial mărunțită, condimente (cu muștar), sare de masă, lactoză, sirop de glucoză), 25% legume în proporții variabile (ardei, ceapă, porumb, fasole verde, mazăre, morcovi), 21% orez, pulpă de tomate, ulei vegetal, condimente (cu muștar, țelină), agent de îngroșare: gumă guar; făină de grâu, proteină animală, sare de masă, lapte praf degresat.

Dacă vrei să îmi propui un produs pe care să îl testez, APASĂ AICI

O să cumperi produsul? Da, nu, poate, comentează mai jos.

Anunțuri

Crochete vegetale sos de roșii de la Inedit – Chiftele de soia Dr. Otker

Sunt unele momente când ți-e foame și gata, nu contează ce nație ești, nu contează ce nație de mâncare preferi, pur și simplu trebuie să mănânci ceva și basta. Așa și eu azi, când, pe la un unsprezece dimineața am deschis ușa Frigiderului doar ca să văd că e, ei bine, nu pentru că sunt sărac, ci doar pentru că nu s-a interesat nimeni să îl umple, gol. Gol, la fel ca poarta echipei de fotbal care joacă împotriva României la orice meci de fotbal. Un singur lucru mai era pe raftul de jos, o cutie care știam că mă va salva de la moartea prin înfometare. Inspirat de decorul verde al acesteia, ce contribuia evident la imaginea de produs bio al conținutului, am ridicat-o și am citit „Crochete vegetale în sos tomat”, după care am băgat-o în buzunar și am plecat spre microunde.

Evident, nu am citit instrucțiunile, că sunt bărbat și e în regulamentul nostru să nu o facem, fie că este vorba despre mâncare, mobilă sau ustensile. Am golit conținutul, o pastă roșiatică și câteva chifteluțe aparent moi, cred că vreo șapte la număr, într-o farfurie, după care le-am dat la cuptorul cu microunde 1 minut. S-au încălzit și nu prea, dar am zis bine, merge cum sunt, că oricum nu scrie că e musai să le încălzești. Am luat poziția de hrănire și am luat-o la goană, cu gândul că, oricum ar fi la gust, mănânc ceva sănătos, bio, din soia, etc., iar cele 150 de grame ar trebui să mă țină în viață până aveam să merg să fac plinul Sfântului Frigider. Să nu uit, când ceva nu arată foarte apetisant, înfulec și gata, nu fac mofturi, iar în cazul crochetelor vegetale aspectul lasă de dorit din păcate, sosul fiind decolorat și mingiuțele de soia mici și ușor uscate la interior, în ciuda faptului că stau în sos până le mănânci, deci câteva săptămâni.

Ce gust au? Ei bine, sare am gustat, iute la fel, singura problemă a fost cu sosul de tomate, care avea gustul acela universal de conservă. Dacă ați încercat cel puțin două conserve în viața voastră știți că sosul din ele, indiferent de produsul conservat, fie că vorbim de chiftele, pește, sarmale, fasole cu ce vreți voi, sosul are mereu același gust. Mă așteptam la ceva mai mult, mai ales că, fiind un produs al unei mărci care se vrea a fi cea mai bună pe produsele de soia din țară, patronată de cei de la Dr. Otker, dar tot de același gust am dat. Chifteluțele sau crochetele, cum vreți să le numiți, au fost chiar bune, iar dacă sunteți mare fani de produse de soia, o să le apreciați cu siguranță. Nu se compară cu produsul proaspăt, făcut de tine din granule cumpărate de la magazin, dar au fost bune. M-a deranjat și faptul că au avut un fel de crustă, probabil chimicale delicioase, MSG, E-uri gârlă, lucruri care, în special într-un produs bio, trebuie scoase din schemă sau cel puțin limitate la absurd, ca să zic așa. Ca o concluzie vă asigur că, pentru o masă rapidă și relativ sănătoasă, crochetele vegetale de la Inedit își fac treaba decent.

Aspect: 2/10
Gust: 5/10
Valoare: 4/10
Total: 11 (sub așteptări)

Supermarket: Profi
Producător: Dr. Otker, Inedit
Preț: 5,5RON
Calorii: 131,3kcal/150g
Dificultatea la preparare: Ușoară

Dacă vrei să îmi propui un produs pe care să îl testez, APASĂ AICI

O să cumperi produsul? Da, nu, poate, comentează mai jos.